Ce este luxația de umăr?

Cel mai frecvent tip este luxația anterioară a umărului, care se dezvoltă ca urmare a forțării brațului într-o poziție deschisă lateral și rotită extern. Când apare luxația, ligamentele, capsula și alte țesuturi de susținere care mențin umărul în poziție pot fi deteriorate. Vârsta pacientului, elasticitatea țesutului conjunctiv și gradul de deteriorare sunt factori importanți care influențează probabilitatea de recurență a luxației în viitor.

Articulația umărului este formată prin unirea suprafeței numite glenoid, situată pe omoplat, cu capul osului brațului. Această structură este susținută de ligamente, capsula articulară și grupurile de mușchi-tendoane din jur. Deși capacitatea largă de mișcare a umărului este un mare avantaj, aceasta îi crește și predispoziția la luxație. Aproximativ 95% dintre luxațiile umărului apar anterior. În acest caz, capul osului brațului alunecă înainte din cavitatea articulară. Luxația este extrem de dureroasă, iar persoana are dificultăți în mișcarea brațului. Aspectul natural al umărului poate fi alterat și se poate observa o depresiune în zona articulației. Mai rar, pot apărea și luxații posterioare sau inferioare. Această leziune, care poate apărea la orice grupă de vârstă, poate fi uneori însoțită de fracturi și leziuni vasculare și nervoase.

Simptomele Luxației Umărului

• Durere bruscă și severă în zona umărului
• Restricție semnificativă a mișcărilor brațului și umărului
• Deformare vizibilă a formei umărului
• Umflătură și vânătăi
• Amorțeală, furnicături și pierderea forței în umăr, braț sau mână

De ce apare Luxația Umărului?

Luxațiile umărului apar cel mai adesea ca urmare a traumatismelor și a leziunilor sportive. Căzăturile, coliziunile sau forțarea umărului dincolo de limitele sale naturale de mișcare pot duce la luxație. Riscul este mai mare în sporturile care implică utilizarea intensivă a umărului, cum ar fi voleiul, handbalul, baschetul și înotul. Mișcările în care brațul este extins excesiv înapoi pot, de asemenea, facilita apariția luxației.

Cum se diagnostichează Luxația Umărului?

Pacienții cu luxație de umăr se prezintă de obicei la unitățile medicale cu acuze de durere severă, incapacitatea de a folosi brațul și deformarea umărului.

În procesul de diagnosticare, trebuie efectuată mai întâi o radiografie. Radiografia determină direcția luxației și evaluează fracturile asociate. După reducerea luxației, se efectuează o a doua radiografie pentru a verifica dacă procedura a fost reușită.

După controlul durerii, se poate solicita o Imagistică prin Rezonanță Magnetică (IRM). IRM-ul oferă informații detaliate despre leziunile ligamentare, leziunile tendoanelor, rupturile de labrum și leziunile suplimentare ale țesutului osos.

Metode de Tratament pentru Luxația Umărului

Luxațiile umărului pot fi adesea reduse fără a necesita intervenție chirurgicală. Această procedură este cunoscută în medicină sub denumirea de "reducere închisă". Înainte de reducere, pot fi administrate medicamente necesare pentru relaxarea mușchilor din jurul umărului.

Articulația umărului este readusă în poziția sa anatomică prin manevre controlate, utilizând diferite tehnici în funcție de direcția și tipul luxației. După o reducere reușită, se observă o scădere semnificativă a durerii. Radiografiile de control efectuate după finalizarea procedurii confirmă că umărul este în poziția corectă.

Procesul de Reabilitare

După ce umărul este redus, începe perioada de reabilitare, o etapă importantă a procesului de vindecare. În această perioadă, pot fi utilizate bandaje, orteze de umăr sau dispozitive speciale de susținere pentru a proteja umărul.

După finalizarea perioadei de protecție, se aplică un program de fizioterapie pentru a recăpăta amplitudinea de mișcare, forța musculară și stabilitatea articulară a umărului. Prin exercițiile planificate de fizioterapeuții specialiști de la Central Hospital, se urmărește ca umărul să revină la funcțiile sale normale.

În perioada de repaus a umărului, se pot efectua exerciții ușoare pentru a menține mobilitatea cotului, încheieturii mâinii și a degetelor. Durata imobilizării umărului este stabilită în funcție de vârsta pacientului, severitatea leziunii și răspunsul la tratament.

Riscul de Recidivă în Luxațiile de Umăr

Probabilitatea unei noi luxații după prima este destul de variabilă și este raportată între 14% și 100%. Unul dintre cei mai importanți factori determinanți în acest sens este vârsta la care a avut loc prima luxație.

Aproximativ 87% dintre luxațiile apărute sub vârsta de 20 de ani și netratate chirurgical pot recidiva. După vârsta de 30 de ani, această rată scade semnificativ. Riscul de recidivă este mai mare în special la sportivii activi și la persoanele a căror profesie impune utilizarea brațelor deasupra nivelului umerilor.

La persoanele care suferă luxații repetate de-a lungul multor ani, se pot dezvolta artroză și deteriorări structurale la nivelul articulației umărului.

Ce este Leziunea Bankart?

Leziunea Bankart reprezintă deteriorarea sau desprinderea structurii cartilaginoase numite labrum, care înconjoară cavitatea articulară a umărului. În unele cazuri, această leziune poate fi însoțită și de pierdere osoasă sau o fractură, caz în care se numește leziune Bankart osoasă.

Leziunile Bankart sunt unul dintre factorii de risc importanți, în special pentru luxațiile recurente ale umărului. În luxațiile traumatice, pot apărea și leziuni ale tendoanelor, vaselor, nervilor și oaselor.

Operația de Luxație a Umărului

Multe luxații de umăr pot fi tratate cu succes prin metode non-chirurgicale. Cu toate acestea, tratamentul chirurgical poate fi recomandat pacienților tineri, sportivilor activi, celor care lucrează în condiții fizice solicitante și pacienților cu luxații recurente.

Scopul principal al intervenției chirurgicale este de a asigura stabilitatea articulației, menținând în același timp amplitudinea de mișcare a umărului. În acest scop, labrumul, ligamentele și alte țesuturi de susținere deteriorate în timpul luxației sunt reparate.

Operația Artroscopică pentru Luxația de Umăr

În prezent, metodele artroscopice sunt frecvent preferate în tratamentul luxațiilor de umăr. Această metodă, cunoscută în popor și sub denumirea de "operație închisă la umăr", este o intervenție chirurgicală minim invazivă, realizată prin incizii mici.

În timpul artroscopiei, o cameră și instrumente chirurgicale speciale sunt introduse în umăr. Datorită imaginii mărite, leziunile labrumului, tendoanelor și ligamentelor pot fi evaluate și reparate în detaliu.

Prin această metodă, pe lângă luxațiile recurente, pot fi tratate și rupturile de coafă rotatorie, leziunile labrumului și anumite probleme osoase.

La unii pacienți, se preferă tehnicile chirurgicale deschise. În special în cazurile cu pierdere osoasă glenoidiană semnificativă, se pot efectua aplicații de grefă osoasă.

Riscurile Posibile ale Operației de Luxație a Umărului

Ca în orice intervenție chirurgicală, și în operațiile de luxație a umărului există anumite riscuri:

• Infecție
• Leziuni nervoase sau vasculare
• Reparație insuficientă
• Rigiditatea articulației umărului
• Durere persistentă sau temporară
• Recidiva luxației
• Necesitatea unei intervenții chirurgicale suplimentare

Datorită echipelor chirurgicale experimentate și tehnicilor adecvate, aceste riscuri pot fi reduse semnificativ.

Procesul de recuperare postoperatorie

După operațiile de luxație a umărului, perioada de recuperare poate varia în funcție de amploarea intervenției efectuate.

De obicei, pacienții, în decurs de 2-3 săptămâni, pot efectua activități zilnice ușoare. În primele săptămâni se recomandă utilizarea unei orteze de umăr. Pentru activități precum condusul, cumpărăturile și ridicarea de greutăți, poate fi necesar să așteptați mai mult timp.

Cu acordul medicului, după aproximativ 6 săptămâni se pot începe activități sportive controlate. Recuperarea completă a forței și funcției umărului poate dura câteva luni. Revenirea la sporturile de contact este, de obicei, recomandată după 4-6 luni.

Fizioterapia Postoperatorie

Programul de fizioterapie postoperatorie este aplicat pentru a preveni rigidizarea umărului și pentru a recăpăta forța musculară.

În primele săptămâni sunt planificate mișcări protective și controlate, iar în perioada următoare se trece la exerciții de întărire. Efectuarea regulată a exercițiilor pe care pacientul le poate face acasă influențează pozitiv procesul de recuperare.

În timpul exercițiilor, dacă apar dureri excesive sau simptome neașteptate, este absolut necesar să se consulte medicul curant.

Ce se poate face pentru a preveni luxația umărului?

• Trebuie evitate mișcările care suprasolicită umărul.
• Trebuie să fiți atenți la căzături.
• Persoanele care practică sport ar trebui să-și întărească regulat mușchii din jurul umărului.
• Înainte de antrenament, trebuie efectuate exerciții adecvate de încălzire și stretching.
• În cazurile necesare, trebuie utilizat echipament de protecție.
• Persoanele care au suferit anterior o luxație de umăr nu ar trebui să neglijeze programele de reabilitare recomandate și ar trebui să efectueze regulat exerciții care cresc stabilitatea umărului.