Cum se tratează ruptura de menisc?

Meniscurile sunt structuri esențiale care contribuie la funcționarea sănătoasă a genunchiului în timpul activităților precum mersul, urcatul scărilor, ghemuitul sau practicarea sportului. Aceste țesuturi speciale, situate în interiorul articulației genunchiului, ajută la echilibrarea sarcinii dintre oase și la reducerea presiunii exercitate în timpul mișcării. Ruptura de menisc apare, de cele mai multe ori, în urma unei răsuciri bruște, a unei forțări sau a unei îndoiri a genunchiului. Totodată, uzura țesutului meniscal cauzată de înaintarea în vârstă poate duce, în timp, la ruperea acestuia. Durerea la nivelul genunchiului, umflăturile, senzația de blocaj în timpul mișcării și dificultatea de a îndoi sau întinde complet genunchiul se numără printre simptomele frecvente ale rupturii de menisc.

Cum se diagnostichează ruptura de menisc?

În cazul suspiciunii de ruptură de menisc, se evaluează mai întâi simptomele pacientului și modul în care a avut loc accidentarea. În timpul examinării genunchiului, sunt analizate zona dureroasă, mobilitatea articulară și funcționalitatea genunchiului. Dacă medicul consideră necesar, poate fi solicitată o examinare RMN. Datorită RMN-ului, țesutul meniscal poate fi evaluat în detaliu și se pot obține informații despre existența altor leziuni, cum ar fi problemele ligamentare sau cartilaginoase. Totuși, prezența unei rupturi de menisc la examinarea imagistică nu înseamnă automat că este necesară o intervenție chirurgicală. Decizia de tratament trebuie luată în funcție de simptomele pacientului și de rezultatele examinării clinice.

Poate fi tratată ruptura de menisc fără operație?

Da, unele rupturi de menisc pot fi tratate sau monitorizate fără intervenție chirurgicală. În special în cazurile în care simptomele sunt ușoare, nu există un blocaj evident al genunchiului și ruptura nu necesită intervenție chirurgicală, se pot lua în considerare metodele de tratament conservator. În acest proces, pot fi reduse temporar activitățile care suprasolicită genunchiul, se poate urmări controlul durerii și al inflamației și, pentru pacienții potriviți, se poate aplica fizioterapia. Scopul fizioterapiei nu este doar reducerea durerii existente. Consolidarea mușchilor din jurul genunchiului, menținerea mobilității articulare și utilizarea mai echilibrată a genunchiului în activitățile zilnice sunt, de asemenea, părți importante ale tratamentului.

Când este necesară operația de menisc?

Nu oricine are o ruptură de menisc trebuie operat. Cu toate acestea, în cazul anumitor rupturi, tratamentul chirurgical poate fi o opțiune mai potrivită. Intervenția chirurgicală poate fi luată în considerare în special dacă, pe lângă durerea persistentă, există simptome mecanice precum senzația de agățare sau blocare a genunchiului, dacă viața de zi cu zi este afectată semnificativ sau dacă simptomele persistă în ciuda tratamentelor non-chirurgicale adecvate. De asemenea, în cazul unor rupturi traumatice apărute la persoane tinere și active, repararea meniscului poate fi posibilă. Obiectivul aici este de a conserva cât mai mult posibil țesutul meniscal sănătos.

Cum se efectuează operația de menisc?

În operațiile de menisc se utilizează frecvent metoda chirurgicală artroscopică. În această procedură, se pătrunde în articulația genunchiului prin incizii mici, iar structurile din interiorul articulației sunt vizualizate cu ajutorul unei camere speciale. În funcție de starea rupturii, meniscul poate fi reparat sau porțiunea deteriorată care nu poate fi salvată poate fi îndepărtată parțial. În cazurile în care meniscul poate fi conservat, se preferă repararea acestuia. Totuși, nu orice ruptură este potrivită pentru sutură. Poziția, forma, dimensiunea rupturii și starea generală a țesutului meniscal joacă un rol în determinarea metodei chirurgicale.

Ce este repararea meniscului?

Scopul reparării meniscului este de a conserva pe cât posibil țesutul meniscal rupt. În cazul rupturilor cu caracteristici adecvate, meniscul poate fi reparat prin tehnici speciale. Conservarea țesutului meniscal este importantă pentru sănătatea genunchiului pe termen lung. Din acest motiv, la pacienții care necesită tratament chirurgical, se evaluează dacă metodele care permit conservarea meniscului sunt adecvate.

Când se aplică rezecția parțială a meniscului?

Din cauza structurii anumitor rupturi, repararea meniscului poate să nu fie posibilă. În astfel de cazuri, se poate recurge la îndepărtarea porțiunii rupte care cauzează probleme. În timpul acestei proceduri, se urmărește conservarea cât mai mult posibil a țesutului meniscal sănătos. Metoda care va fi aplicată poate fi stabilită în funcție de evaluările făcute în timpul operației și de starea actuală a pacientului.

Recuperarea după operația de menisc

Procesul de recuperare după operație variază în funcție de tipul procedurii efectuate. La pacienții la care s-a efectuat repararea meniscului, procesul de reabilitare poate fi mai lung, deoarece țesutul are nevoie de timp pentru a se vindeca. După unele operații în care a fost îndepărtată doar partea deteriorată a meniscului, revenirea la activitățile zilnice poate avea loc într-un timp mai scurt. Fizioterapia și reabilitarea au un rol important în redobândirea mișcărilor genunchiului și în consolidarea mușchilor după operație. Respectarea recomandărilor oferite de medic și de fizioterapeut contribuie la progresul sănătos al procesului de vindecare.

La ce trebuie să fiți atenți după o ruptură de menisc?

Persoanele care suferă de dureri de genunchi trebuie să evite în special mișcările care accentuează durerea. Mișcările bruște de răsucire, ghemuitul profund și activitățile care pun o presiune mare pe genunchi pot duce la agravarea simptomelor la unii pacienți. În cazul apariției unor umflături evidente la nivelul genunchiului, dureri severe, limitări ale mișcării sau blocaje, evaluarea de către un specialist nu trebuie amânată. Echipa de ortopedie a Central Hospital ajută la determinarea abordării terapeutice adecvate pentru pacienții cu suspiciune de ruptură de menisc, evaluând împreună simptomele, rezultatele examinării clinice și rezultatele imagistice considerate necesare.