Ce este glaucomul?

Creșterea presiunii intraoculare poate cauza, în timp, leziuni ale nervului optic. Dacă nu este tratată, aceasta poate duce la pierderea permanentă a vederii și chiar la orbire. Nu toți pacienții cu glaucom prezintă o presiune intraoculară ridicată. La unele persoane, leziunile nervului optic specifice glaucomului pot apărea chiar și în prezența unor valori normale ale presiunii intraoculare. Din acest motiv, nu este suficientă doar măsurarea tensiunii oculare, ci este esențial un examen oftalmologic complet.

Care sunt simptomele tensiunii oculare?

Cea mai importantă caracteristică a glaucomului, în special în cazul glaucomului cu unghi deschis, care este cel mai frecvent tip, este faptul că poate progresa mult timp fără a prezenta niciun simptom. Din acest motiv, multe persoane află despre boală abia în timpul unui control oftalmologic de rutină.

Pe măsură ce boala avansează, pot apărea următoarele simptome:

• Îngustarea câmpului vizual periferic
• Apariția unor pete oarbe în câmpul vizual
• Vedere încețoșată
• Scăderea vederii nocturne
• Afectarea vederii centrale în stadiile avansate

Glaucomul cu unghi închis, care se instalează brusc, este o urgență medicală și se poate manifesta prin următoarele simptome:

• Durere oculară severă
• Durere de cap
• Greață și vărsături
• Înroșirea ochilor
• Apariția unor halouri colorate în jurul surselor de lumină
• Pierderea bruscă a vederii

Care sunt cauzele tensiunii oculare?

Lichidul produs constant în interiorul ochiului este eliminat prin canale speciale. Perturbarea echilibrului dintre producția și drenajul acestui lichid poate duce la creșterea presiunii intraoculare.

Factorii care cresc riscul de apariție a glaucomului includ:

• Vârsta înaintată
• Istoric familial de glaucom
• Diabet
• Hipertensiune arterială
• Miopie sau hipermetropie severă
• Utilizarea prelungită a medicamentelor pe bază de cortizon
• Traumatisme oculare
• Cornee subțire

Cum se diagnostichează glaucomul?

Diagnosticul de glaucom nu se pune doar prin măsurarea presiunii intraoculare. Acesta necesită un examen oftalmologic complet, însoțit de diverse teste.

Metodele utilizate pentru diagnostic includ:

• Măsurarea presiunii intraoculare (tonometrie)
• Examinarea nervului optic
• Testul câmpului vizual
• Măsurarea grosimii corneei (pahimetrie)
• Tomografia în coerență optică (OCT)
• Evaluarea unghiului de drenaj al ochiului prin gonioscopie

Datorită acestor evaluări, se poate stabili stadiul bolii și se poate planifica tratamentul adecvat.

Cum se tratează glaucomul?

Scopul tratamentului pentru glaucom este reducerea presiunii intraoculare la un nivel sigur, pentru a opri sau a încetini progresia leziunilor nervului optic. Deoarece leziunile nervoase deja apărute nu pot fi reversibile, diagnosticul precoce este esențial.

Tratamentul cu picături oftalmice

În tratamentul glaucomului, prima opțiune este, de regulă, utilizarea picăturilor oftalmice. Aceste medicamente pot reduce producția de lichid intraocular sau pot facilita drenajul acestuia. Pentru ca tratamentul să fie eficient, picăturile trebuie utilizate cu regularitate, conform recomandărilor medicului.

Tratamentul cu laser

La unii pacienți cu glaucom, procedurile cu laser pot ajuta la controlul presiunii intraoculare. Tratamentul cu laser poate fi preferat în special în cazurile în care medicația nu este suficientă sau nu este considerată adecvată.

Tratamentul chirurgical

În cazul pacienților pentru care tratamentul medicamentos și cel cu laser nu sunt suficiente, se pot aplica metode chirurgicale. Scopul chirurgiei este de a crea o nouă cale de drenaj care să permită eliminarea mai ușoară a lichidului din interiorul ochiului.

Tipul de tratament aplicat este stabilit în funcție de forma glaucomului, stadiul bolii, valorile presiunii intraoculare și starea generală de sănătate a pacientului.

Poate fi prevenită tensiunea oculară?

Deși nu este întotdeauna posibilă prevenirea completă a glaucomului, pierderea vederii poate fi evitată în mare măsură prin diagnosticarea timpurie.

Pentru aceasta:

• Trebuie efectuate controale oftalmologice regulate.
• Dacă există un istoric familial de glaucom, controalele nu trebuie neglijate.
• Bolile cronice, precum diabetul și hipertensiunea, trebuie ținute sub control.
• Picăturile oftalmice nu trebuie utilizate fără recomandarea medicului.
• Medicamentele care conțin cortizon trebuie utilizate exclusiv sub supraveghere medicală.

Cine trebuie să își verifice regulat tensiunea oculară?

Următoarele persoane prezintă un risc mai ridicat de a dezvolta glaucom:

• Persoanele cu vârsta de 40 de ani și peste
• Persoanele cu antecedente familiale de glaucom
• Pacienții cu diabet
• Persoanele cu hipertensiune arterială
• Persoanele care urmează un tratament prelungit cu cortizon
• Persoanele care au suferit anterior traumatisme oculare

Glaucomul este o afecțiune oculară importantă care poate progresa fără simptome în stadiile incipiente și care, dacă nu este tratată, poate duce la pierderea permanentă a vederii. Datorită controalelor oftalmologice regulate, boala poate fi detectată în stadiu incipient, iar prin tratamentul adecvat, progresia pierderii vederii poate fi prevenită în mare măsură. Este deosebit de important ca persoanele din grupele de risc să nu omită controalele de sănătate oculară pentru a-și menține calitatea vederii pe tot parcursul vieții.