Ce este scolioza? Simptome, diagnostic și metode de tratament
Ce este scolioza și care sunt simptomele acesteia? Aflați informații despre unghiul Cobb, gradele scoliozei, tratamentul cu corset și exerciții fizice, precum și despre intervenția chirurgicală pentru scolioză.
Data lansării:
17/11/2026 12:46 PM

Ce este scolioza? Simptome, diagnostic și metode de tratament
Scolioza este o deformare tridimensională a coloanei vertebrale care apare atunci când aceasta se curbează lateral, privită din față sau din spate, și, în unele cazuri, se rotește în jurul propriei axe. Curbura coloanei vertebrale poate crea adesea un aspect similar cu litera C sau S pe radiografie.
Scolioza poate fi observată în copilărie și adolescență, dar poate apărea și la vârsta adultă. Gradul curburii, vârsta persoanei, potențialul de creștere, structura coloanei vertebrale și probabilitatea de progresie a curburii sunt factori importanți care determină abordarea terapeutică.
Nu orice caz de scolioză necesită intervenție chirurgicală. În timp ce pentru unele persoane monitorizarea regulată este suficientă, pentru alți pacienți pot fi luate în considerare utilizarea unui corset, exerciții specifice pentru scolioză sau tratamentul chirurgical. Abordarea adecvată este stabilită în urma evaluării efectuate de un medic cu experiență în ortopedie și chirurgia coloanei vertebrale.
Ce este scolioza?
Scolioza este o afecțiune structurală în care, pe lângă curbura laterală a coloanei vertebrale, se poate observa și o rotație a vertebrelor. În evaluarea medicală, măsurarea unui unghi Cobb de 10 grade sau mai mult pe o radiografie a coloanei vertebrale efectuată în ortostatism este unul dintre criteriile utilizate pentru definirea scoliozei.
Structura naturală a coloanei vertebrale prezintă curburi în față sau în spate în zonele cervicală, toracală și lombară. Scolioza, spre deosebire de aceste curburi naturale, reprezintă o modificare a formei coloanei vertebrale în plan lateral.
Aspectul scoliozei poate varia de la o persoană la alta. La unii indivizi, curbura rămâne ușoară, în timp ce la alții poate progresa în timp. Din acest motiv, nu este posibil să se determine gradul scoliozei sau necesitatea tratamentului doar prin examinarea aspectului exterior.
Care sunt cauzele scoliozei?
Scolioza nu are o singură cauză. În scolioza idiopatică, cea mai frecventă formă, cauza exactă a curburii nu este cunoscută. Se consideră că factorii genetici și biologici pot juca un rol în dezvoltarea acesteia.
Scolioza poate fi analizată în diferite grupuri, în funcție de cauza apariției sale:
Scolioza idiopatică
Este tipul de scolioză a cărui cauză nu poate fi determinată cu certitudine. Apare în special în copilărie și adolescență. Poate fi clasificată în funcție de grupele de vârstă în scolioză idiopatică infantilă, juvenilă și a adolescentului.
Scolioza congenitală
Poate apărea ca urmare a formării incomplete sau a lipsei de separare a unor vertebre în timpul dezvoltării intrauterine. Diferențele congenitale în structura coloanei vertebrale pot cauza curbura.
Scolioza neuromusculară
Se poate dezvolta în legătură cu anumite afecțiuni care afectează creierul, măduva spinării, nervii sau mușchii. Afectarea controlului muscular și a echilibrului trunchiului poate duce la curbarea coloanei vertebrale.
Scolioza degenerativă
Apare de obicei la vârsta adultă, odată cu modificările legate de vârstă la nivelul discurilor și articulațiilor coloanei vertebrale. Poate fi însoțită de dureri lombare, tulburări de postură sau simptome cauzate de compresia nervoasă.
Ideea că scolioza este cauzată de o postură incorectă, de purtarea ghiozdanelor grele sau de practicarea anumitor sporturi nu este corectă. În special în cazul scoliozei idiopatice, cauza este de cele mai multe ori necunoscută.
Care sunt simptomele scoliozei?
Simptomele scoliozei pot varia în funcție de zona în care se află curbura, de gradul acesteia și de vârsta persoanei. În cazurile de scolioză ușoară, este posibil să nu existe simptome evidente, iar curbura să fie observată în timpul unui control de rutină.
Cele mai frecvente simptome sunt următoarele:
- Un umăr mai ridicat decât celălalt
- Un omoplat mai proeminent decât celălalt
- Talia sau nivelul șoldurilor inegale
- Înclinarea trunchiului într-o parte
- Apariția unei proeminențe pe o parte a spatelui în timpul aplecării în față
- Haine care nu se așază simetric pe corp
- Dureri lombare sau de spate, în special la adulți
La copii și adolescenți, scolioza nu provoacă întotdeauna durere. Din acest motiv, prezența scoliozei nu poate fi evaluată doar prin prisma existenței sau absenței durerii.
Este important să solicitați o evaluare de specialitate atunci când observați o asimetrie evidentă a posturii sau când există suspiciuni de scolioză.
Cum se diagnostichează scolioza?
Diagnosticul de scolioză se stabilește prin examen fizic și, dacă este necesar, prin metode de imagistică. În cadrul evaluării, sunt luate în considerare vârsta persoanei, stadiul de creștere, istoricul familial, simptomele și structura coloanei vertebrale.
Examenul fizic
Medicul evaluează nivelul umerilor, al omoplaților, al taliei și al șoldurilor. Sunt examinate diferențele de echilibru ale trunchiului și aspectul coloanei vertebrale.
Una dintre metodele utilizate în timpul examinării este testul de aplecare înainte. Persoana este rugată să se aplece în față fără a îndoi genunchii. În acest timp, se evaluează dacă există o proeminență pe o parte a spatelui sau o rotație a trunchiului.
Examenul radiologic
Radiografiile întregii coloane vertebrale efectuate în ortostatism pot fi utilizate pentru diagnosticarea scoliozei și determinarea gradului curburii. Pe baza imaginilor, se evaluează localizarea, direcția curburii și unghiul Cobb.
Metode avansate de imagistică
Deși nu sunt necesare pentru fiecare pacient, în anumite cazuri clinicenÎn anumite situații, pot fi solicitate examinări RMN sau alte metode de imagistică. Investigațiile suplimentare pot fi luate în considerare, în special dacă există simptome neurologice asociate, caracteristici neobișnuite ale curburii sau suspiciunea unei alte afecțiuni.
Planul de diagnostic și monitorizare este stabilit prin coroborarea evaluării clinice cu rezultatele imagistice.
Ce este unghiul Cobb?
Unghiul Cobb este o metodă de măsurare radiologică utilizată pentru a evalua gradul de curbură a coloanei vertebrale în scolioză. Acesta se calculează pe baza radiografiei coloanei vertebrale, luând ca referință vertebrele de la punctele de început și de sfârșit ale curburii.
Unghiul Cobb reprezintă un criteriu important în evaluarea scoliozei. Totuși, acesta nu indică de unul singur dacă afecțiunea va progresa sau dacă este necesară o intervenție chirurgicală.
În luarea deciziei terapeutice, pe lângă unghiul Cobb, sunt luați în considerare și următorii factori:
- Vârsta pacientului
- Stadiul dezvoltării scheletice
- Evoluția curburii în timp
- Localizarea și forma curburii pe coloana vertebrală
- Simptomele pacientului și impactul asupra vieții cotidiene
- Problemele de sănătate asociate
Din acest motiv, pentru două persoane cu același unghi Cobb pot fi luate în considerare opțiuni diferite de monitorizare sau tratament.
Care sunt gradele scoliozei?
Scolioza este evaluată în funcție de unghiul Cobb măsurat prin examinarea radiologică. Gradul curburii este unul dintre criteriile utilizate pentru stabilirea planului de tratament.
În general, curburile sub 10 grade nu sunt considerate scolioză, în timp ce curburile de 10 grade sau mai mari pot fi diagnosticate ca atare.
Pe măsură ce gradul curburii crește, necesitatea de monitorizare și tratament se poate schimba. Cu toate acestea, nu există un tabel de tratament fix, valabil pentru toți pacienții, bazat exclusiv pe grade.
Riscul de progresie a curburii trebuie evaluat separat, în special la copiii aflați în perioada de creștere. O curbură observată la un copil în plină dezvoltare nu va fi abordată în același mod ca o curbură la un adult care și-a finalizat dezvoltarea scheletică.
Care sunt metodele de tratament pentru scolioză?
Scopul tratamentului scoliozei este de a menține sub control progresia curburii, de a proteja echilibrul coloanei vertebrale și de a susține calitatea vieții persoanei.
La stabilirea metodei de tratament se iau în considerare vârsta, potențialul de creștere, unghiul Cobb, stadiul de progresie a curburii și starea generală de sănătate a pacientului.
Principalele abordări în tratamentul scoliozei sunt următoarele:
Monitorizare regulată
În cazul curburilor ușoare sau la anumiți pacienți cu risc scăzut de progresie, controlul medical regulat poate fi suficient. Frecvența monitorizării este stabilită în funcție de vârsta persoanei, stadiul de creștere și caracteristicile curburii.
În timpul monitorizării, evoluția curburii este evaluată prin examen fizic și, dacă este necesar, prin investigații imagistice.
Tratamentul cu corset
Tratamentul cu corset poate fi aplicat la unii copii și adolescenți care sunt încă în creștere și prezintă un risc de progresie a curburii. Corsetul are scopul de a ajuta la prevenirea sau încetinirea progresiei curburii coloanei vertebrale.
Tipul corsetului, durata purtării și planul de utilizare zilnică sunt stabilite în funcție de pacient. Succesul tratamentului cu corset depinde de alegerea dispozitivului adecvat și de respectarea programului de utilizare recomandat de medic.
Corsetul nu este potrivit pentru orice pacient cu scolioză. Prin urmare, decizia de tratament trebuie luată în urma unei evaluări de specialitate.
Exerciții specifice pentru scolioză
Programele de exerciții specifice pentru scolioză pot fi planificate în funcție de curbura coloanei vertebrale și de nevoile fizice ale persoanei. În cadrul acestor programe se poate lucra pe aspecte precum controlul trunchiului, conștientizarea posturii, respirația și coordonarea musculară.
Exercițiile pot fi considerate un suport pentru alte metode de tratament la pacienții eligibili. Totuși, nu se poate afirma că acestea corectează singure orice curbură scoliotică sau că elimină necesitatea unei intervenții chirurgicale.
Programul de exerciții trebuie pregătit personalizat, în urma evaluării efectuate de fizioterapeut și medic.
Ce este metoda Schroth?
Metoda Schroth este o abordare terapeutică tridimensională dezvoltată pentru persoanele cu scolioză. Aceasta poate include mișcări personalizate, conștientizarea posturii și exerciții de respirație, în funcție de structura curburii coloanei vertebrale.
Această metodă vizează conștientizarea de către persoană a curburii coloanei și a asimetriei trunchiului, învățarea pozițiilor corecte și susținerea acestora prin exerciții controlate.
Exercițiile Schroth nu se aplică la fel pentru fiecare pacient. Conținutul exercițiilor este stabilit în funcție de tipul scoliozei, localizarea curburii și caracteristicile fizice ale persoanei.
Metoda Schroth poate fi considerată parte a planului de tratament al scoliozei la pacienții potriviți. Procesul de aplicare și monitorizare trebuie planificat de o echipă de specialiști.
Când este necesară operația de scolioză?
Intervenția chirurgicală pentru scolioză este luată în considerare în anumite cazuri în care curbura este pronunțată, prezintă risc de progresie sau are un impact semnificativ asupra echilibrului coloanei vertebrale și a calității vieții persoanei.
În special la copiii și adolescenții aflați în perioada de creștere, stadiul de progresie al curburii este esențial. Informațiile furnizate pacienților de către Scoliosis Research Society indică faptul că tratamentul chirurgical poate fi luat în calcul în cazul curburilor care depășesc aproximativ 45–50 de grade sau la anumiți pacienți cu un risc ridicat de progresie.
Totuși, decizia de operare nu se bazează exclusiv pe unghiul Cobb. Vârsta pacientului, stadiul de creștere, tipul curburii, viteza de progresie, echilibrul coloanei vertebrale și starea generală de sănătate sunt evaluate împreună.
În cazul adulților, tratamentul chirurgical poate fi luat în considerare în situații precum durerea care afectează sever viața cotidiană, dezechilibrul coloanei vertebrale, simptomele cauzate de compresia nervoasă sau pierderea funcționalității care persistă în ciuda altor tratamente.
Ce metode sunt utilizate în operația de scolioză?
Alegerea metodei chirurgicale se face în funcție de tipul scoliozei, gradul curburii, vârsta pacientului și stadiul de dezvoltare a coloanei vertebrale.
La unii pacienți, pot fi utilizate metode de instrumentare și fuziune care vizează corectarea coloanei vertebrale și menținerea acestei poziții. În aceste proceduri, se pot folosi implanturi precum șuruburi și tije.
La copiii mici, aflați încă în perioada de creștere, pot fi luate în considerare metode chirurgicale care favorizează creșterea, având scopul de a menține pe cât posibil dezvoltarea coloanei vertebrale. Sisteme precum Growing Rod se numără printre abordările care vizează controlul curburii, permițând în același timp creșterea coloanei vertebrale la pacienții eligibili.
Nu orice metodă chirurgicală este potrivită pentru fiecare pacient. Amploarea operației, riscurile posibile, procesul de recuperare și rezultatele așteptate trebuie evaluate în detaliu împreună cu pacientul și familia acestuia.
Scolioza la copii
Identificarea timpurie a scoliozei la copii este importantă pentru evaluarea riscului de progresie a curburii. Curbura coloanei vertebrale se poate modifica, în special în perioadele de creștere rapidă.
Scolioza la copii nu provoacă, de cele mai multe ori, dureri evidente. Diferențele de nivel al umerilor, asimetria omoplaților, inegalitatea taliei sau apariția unei proeminențe pe o parte a spatelui în timpul aplecării în față pot atrage atenția părinților.
Planul de tratament este stabilit în funcție de vârsta copilului, dezvoltarea scheletică, unghiul Cobb și stadiul de progresie a curburii. În timp ce pentru unii copii monitorizarea este suficientă, pentru alți pacienți pot fi luate în considerare utilizarea corsetului, exercițiile specifice pentru scolioză sau tratamentul chirurgical.
Scolioza la adulți
Scolioza la adulți poate apărea fie prin persistența unei curburi din copilărie sau adolescență, fie prin modificări degenerative care se dezvoltă la nivelul coloanei vertebrale odată cu înaintarea în vârstă.
În scolioza adultului pot apărea simptome precum dureri de spate și lombare, deteriorarea echilibrului trunchiului, limitarea mișcării sau dureri de picioare cauzate de compresia nervoasă.
Planul de tratament este determinat în funcție de simptomele pacientului, echilibrul coloanei vertebrale, caracteristicile curburii și starea generală de sănătate. Nu orice pacient adult cu scolioză necesită operație. La pacienții eligibili, pot fi luate în considerare tratamente non-chirurgicale și monitorizarea regulată.
De ce este importantă evaluarea timpurie în scolioză?
Identificarea timpurie a scoliozei, în special la copiii aflați în perioada de creștere, ajută la monitorizarea riscului de progresie a curburii și la stabilirea momentului optim pentru tratament.
O evaluare de specialitate trebuie efectuată atunci când se observă o asimetrie evidentă în postură, când există diferențe de nivel la nivelul umerilor sau al șoldurilor ori când există suspiciuni de scolioză.
Nu trebuie uitat faptul că scolioza nu evoluează la fel la toți pacienții. Un plan de monitorizare și tratament personalizat ajută la evitarea intervențiilor inutile și la aplicarea tratamentului necesar la momentul oportun.
ÎNTREBĂRI FRECVENTE
Am pus la punct întrebări frecvente pentru a vă putea ajuta mai bine. Puteți găsi cu ușurință informațiile pe care le căutați mai jos
Mai ai ceva în minte?
Suntem aici! Ne puteți contacta pentru a vă ajuta cât mai curând posibil.

.avif)



















